Cetatea Gradetului

Denumirea turei: Cetatea Gradetului

Data turei: 13.03.2011

Durata: 4 h

Distanta: 5 km

Diferenta de nivel: 300 m

Marcaj:
Descriere: Drumetia la Cetatea Gradetului a continuat turele foto in natura ale clubului Fotographica din 2011. In plus, tinerii fotografi au avut ocazia sa viziteze una din fortificatiile medievale putin cunoscute din Tara Romaneasca.

Cetatea Gradetului sau Cetatea de la Gradet este situata pe varful dealului Gradet, la confluenta paraului Stilbita cu Topolnita, la nord-vest de orasul Drobeta-Turnu Severin. Din acest punct inalt se poate supraveghea usor valea Topolnitei si albia paraului Clisevat, precum si drumul stravechi ce trecea in imediata apropiere a dealului, ducand la Dunare.

Ruinele fortificatiei sunt semnalate prima oara de catre istoricul Cezar Bolliac in peregrinarile sale din anul 1869, publicand impresiile si teoriile sale intr-o lucrare aparuta chiar in acel an (Cezar Bolliac „Excursiune arheologica in anul 1869“, Bucuresti, 1869). In acea lucrare, referindu-se la fortificatia de pe dealul Gradetului, afirma ca avem de a face cu o fortificatie dacica. La baza teoriei sta denumirea data de localnici, „Zidina dacilor“, cat si asemanarea aparenta, ca amplasare si tip de zidire, cu fortificatiile dacice din Muntii Orastie, aflate in, relativa, apropiere.

Primele sapaturi arheologice sistematice au fost efectuate de prof. Alexandru Barcacila intre anii 1964-1965. Acestea au relevat o fortificatie de forma unui poligon neregulat in suprafata de 25 x 40m, cu unele laturi rotunjite, avand orientarea nord-vest - sud-est, pliata pe forma dealului. Zidul de incinta, cu o grosime variind intre 2m si 2,50m, era construit din bolovani de sist sparti neregulat, prinsi cu mortar din var si nisip cu bobul mare. Calitatea inferioara a mortarului, precum si neatentia la asezarea bolovanilor induce ideea unei fortificatii facute in graba, ca urmare a unor necesitati de aparare imediata.

Poarta, situata pe latura de sud a incintei, era incadrata de ziduri groase de 3m. Aici s-au gasit urme de modificare ulterioara (probabil datorita stricaciunilor suferite in urma luptelor) prin ingustarea deschiderii portii adaugandu-se un perete de piatra sparta pe una din margini. Aceiasi reparatie ulterioara se observa la intregul colt sud-est al portii. Aceste repartii au fost facute in cea mai mare graba, probabil chiar in timpul unui asediu, caci materialele folosite, precum si tehnica de inbinare sunt absolut primitive neasigurand in nici un fel vreo duritate a lucrarii.

Pe latura de nord a incintei era situat un turn semi-circular, apreciat ca avand doua etaje, folosit, probabil, ca donjon in prima faza a constructiilor.
In incinta a fost dezvelit un donjon circular, ridicat in centrul fortificatiei. Tehnica de constructie a acestuia difera substantial de cea a zidurilor, fiind construit din blocuri de piatra cu rosturi mari intre ele. Aceasta diferenta a condus la ideea ca cetatea a avut doua etape de utilizare diferite in timp.

Traseul catre ruine porneste din satul Schitul Topolnitei, imediat dupa podul peste paraul Stilbita. O tablita indicatoare ne indreapta spre Cetatea Gradetului, Padurea Borovat si satul Paunesti. Traseul urmeaza un drum forestier care urca destul de sustinut dealul. Dupa circa 1 km, o sageata ne indreapta spre ruine, in stanga, unde ajungem dupa 5 minute.

Locul are perspective foarte bune spre Valea Topolnitei, in aval pana spre Turnu Severin iar in amonte, spre Schitul Topolnitei. Peisajele se deschid si spre Podisul Mehedinti.
Noi am urcat apoi spre platourile largi, usor ondulate care fac trecerea intre vai si Podis. Peisaje largi, odihnitoare se deschid spre Paunesti si Godeanu dar si spre valea Dunarii. Locurile sunt propice exersarii fotografiei de peisaj.

Traseul se afla pe teritoriul Geoparcului Natural “Platoul Mehedinti”. Au participat: Rozalia Zugravu, Diana Victoria Avram, Rares Blagniceanu, Marian Blagniceanu, Oana David, Cristi Ghelner, Mina Blagniceanu, Alisa Sturek, Viorel Visan, Cosmin Ruican, Rares Meca, Cristina Sirbu, Jean Antoni Sarkozi, Tiberiu Sturek.